joi, 23 iulie 2009

Cum poate cineva scrie asemenea versuri?


La noapte ne certam definitiv,
Ne despartim in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.

Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.

Ref :
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.

Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.

La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.

Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.

2 comentarii:

  1. tre sa recunosti ca refrenul e de exceptie:)))
    nu stiam ca ai blog...acus sa te bag si eu la blogroll

    RăspundețiȘtergere
  2. Superba poezia , ne poti destainui autorul ei?!


    Aaaa... sa nu uit , fiecare se regaseste in ceva anume ,fie prin poezie , fie prin natura , fie prin sentimentele celor din jur. etc...

    Sa fii iubita!

    RăspundețiȘtergere