Cineva mi-a marturisit intr-o dimineatza ca dorinta lui cea mai mare ,de cand era mic si pana la maturitate este de a avea un omulet mic,mic cat un deget pt a-i fi cel mai bun prieten.Pentru a-l tine pe noptiera langa el si pt a-l calca, din greseala, in picioare pt ca nu l-a vazut,apoi sa-l tina in brate si sa-i stearga lacrimile.Cu care sa citeasca alaturi si sa se uite la televizor,pe care sa-l urmareasca dormind si sa se amuze de felul in care rasufla.Care sa il certe atunci cand nu ii acorda atentie,atunci cand greseste si sa-i dea sfaturi cand are nevoie de cineva alaturi.
Din momentul acela mi-am propus ca eu sa fiu dorinta lui din copilarie.Pe mine sa ma tina langa el cand are nevoie si pe mine sa ma calce in picioare pt ca mai apoi sa ma tina in brate si sa-mi stearga lacrimile.Probabil ca voi regreta pt totdeauna ca nu am reusit sa ma tin de promisiune niciodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu