"Va aflati in compartiemntul unui tren alaturi de o persoana tacuta"

Sunt in tren, spre Brasov,merg in vacanta la bunici.In compartiment sunt singura si ma plictisesc grozav.La oprirea trenului intr-una din statii mi se alatura,spre bucuria mea,un tanar.Intra fara sa scoata un cuvant.Nerabdatoare,astept sa se aseze si sa isi aranjeze bagajul pentru a-i pune cateva intrebari.Inalt si slab,cu ochelarii mult prea mari pentru fata lui mica si cu nasul carn, imi starneste rasul atat prin aspectul fizic cat si prin felul in care se comporta.De cand a urcat si-a mutat valiza dintr-o parte intr-alta cazandu-i cartile,apoi daramandu-mi geanta si ridicand-o murmurand un fel de "scuze" doar de el auzite.Ma abtin sa nu rad si incerc sa deschid o conversatie ,dupa ce in sfarsit a reusit sa se aseze:
-Andreea,incantata! Se face ca nu ma aude si isi infunda si mai mult fata in carte.Reusesc sa vad titlul cartii,ceva de filosofie.Eu nu ma las si repet cu un glas mai ridicat:
-Andreea,incantata!
-Costi! Imi raspunde incet neclintindu-si fata din carte.
-Unde mergi,la Brasov?
-...
-Mergi la Brasov?
-Da...
Desi la inceput ma amuzam teribil vazandu-l atat de tacut,acum deja incepe sa ma enerveze si ii spun pe un ton apasat:" Si eu la fel!" ,imi pun castile in urechi si ma intorc cu spatele privind in continuare pe geam.
Ajunsa in sfarsit la Brasov,tarandu-si bagajele dupa el,imi spune la fel de incet :
-Mi-a parut bine!
Ramanand socata nu reusesc sa scot nici macar ceva de "la revedere".