"Ramaneti cu masina in pana intr-un loc pustiu"

Una din intamplarile fericite din viata mea a fost acum doi ani cand am plecat la munte cu prietenii mei,toti cu masinile,desi eu aveam permis deabia de 3 luni.
Ajunsa acolo,am vrut sa dau si eu o tura cu masina prin imprejurimi ca sa vad ce putem face in saptamana pe care urma sa o petrecem acolo.Am mers mai intai in oras si am vazut cateva discoteci,terase si baruri si m-am gandit sa merg sa caut un loc pentru gratar.Ii intreb pe localnici,care ma indruma catre un loc special amenajat.Urc cu masina niste serpentine,apoi fac stanga si intru pe un drum de tara - de aici stiam ca mai am aproximativ 20 min de mers cu masina pana la destinatie - .Dar deodata aud o mare bubuitura si masina se opreste brusc.Cobor si observ un cui imens pe care roata mea il agatase si care imi facuse cauciucul bucatele.Initial am inceput sa rad si m-am dus sa imi iau telefonul din geanta sa pot suna la cabana pentru a anunta.Dar,supriza,telefonul il lasasem la incarcat,fiind una dintre rarele dati cand mi se intampla.In momentul urmator mi-am varsat toti nervii pe sarmana masina pe care am inceput sa o iau la picioare, plangand si injurand, si sa dau cu atata putere pana cand a inceput sa ma doara.Ma simteam ca in filmele acelea cand personajul principal ramane in pana in pustietate si o ia pe jos pana in oras,abandonandu-si masina in drum.Erau multe motive pentru care eu nu as fi putut face acelasi lucru.Unu ,pentru ca tata m-ar fi ucis daca i s-ar fi intamplat ceva mai grav de atat,iubitei lui masinute; doi pentru ca deja era tarziu si m-ar fi prins noaptea pe drum etc...Si cum stateam eu asa nervoasa,dar destul de optimista pe capota masinii,aud in spatele meu niste chicoteli.Ma intorc si vad un baiat care oprise putin in spatele meu si se amuza de reactiile mele.Apropie masina de mine si ma intreaba daca am patit ceva.Eu ii raspund ironic ca nu,doar ca imi place sa stau singura in camp si sa admir....Apoi il intreb imediat daca ma poate ajuta,de frica sa nu plece si singura speranta de a nu dormi in camp in noaptea aceea.
In timp ce el schimba cauciucul,eu ii puneam o serie de intrebari la care imi raspundea cu placere.Am aflat ca si el e tot din Bucuresti si se afla acolo cu acelasi scop.Venise cu o gasca de prieteni pentru a sarbatori terminarea facultatii .In sfarsit,dupa ce a reparat roata,am plecat impreuna spre oras.M-a condus pana la cabana,unde colegii mei s-au amuzat foarte tare de patania mea.La plecare mi-a cerut nr de telefon.A urmat apoi o saptamana de vis si de atunci inca doi ani minunati impreuna.
Sper ca filmul sa ruleze asa pana la sfrasit...